Scurtă istorie a alcoolului I

Ştiaţi că până prin secolul 19, mai toate comunităţile umane aveau o mare problemă cu apa potabilă şi, din cauza aceasta, băuturile alcoolice erau înlocuitorul zilnic al apei de băut?

Băuturile alcoolice şi omenirea au mers mână în mână vreme de mii de ani de ani, după unii, şi nici în ziua de azi nu dau semne că ar vrea să se despartă. Mai mult, aproape toate societăţile umane au produs şi produc băuturi alcoolice, de la vin sau bere şi până la distilate complicate şi foarte rafinate gen coniac. Căni de bere datând din Epoca de Piatră târzie dovedesc faptul că băuturile alcoolice produse intenţionat au o istorie datând cel puţin din anul 10.000 îen. Ba chiar s-a sugerat că berea ar fi precedat pâinea ca aliment zilnic. Alcoolul a apărut în natura în urma proceselor de fermentaţie a fructelor. Drojdia, în procesul de metabolizare a zahărului pentru a obţine energie, generează alcool etilic – un produs secundar. Iar animale care au consumat fructe fermentate şi au ajuns în stare de ebrietate au fost întâlnite peste tot în lume. Mai mult, omul are în genomul sau o gena pentru enzima hidrogenazei alcoolului iar prezenţa acestei gene ne face să credem că de-a lungul evoluţiei, animalele s-au întâlnit cu alcoolul destul de des pentru a-şi dezvolta o metodă de a-l metaboliza. Cu toate acestea, consumul de alcool a fost neintenţionat şi întâmplător până acum circa 10.000 de ani. Cam tot pe atunci au apărut şi primele metode de fabricare a alcoolului – de fapt, probabil era o singură metodă, foarte simplă: laşi fructele dulci în pace, să fermenteze singure.

Berea a trebuit să aştepte până la apariţia şi dezvoltarea agriculturii, fiind o băutură bazată pe cantităţi mari de cereale bogate în amidon. Câmpiile fertile are Egiptului şi ale Mesopotamiei produceau cantităţi uriaşe de cereale, în principal grâu şi orz şi nu a durat mult până când au fost descoperite şi băuturile făcute din cereale fermentate. Înainte de mileniul III îen, egiptenii şi babilonienii consumau bere făcută din grâu şi orz.
Ca şi berea, şi producţia de vin a primit o mână de ajutor de la agricultură. În general, fructele sălbatice, inclusiv viţa de vie sălbatică, nu conţin suficient zahăr pentru a produce o cantitate mare de alcool, aşa că oamenii au selectat acele viţe care produceau cele mai dulci fructe şi astfel au domesticit viţa de vie. Se crede că viţa de vie potrivită pentru producerea vinului a inceput să fie cultivată în zona în care astăzi există Armenia, în jurul anului 6.000 îen.

Dezvoltarea agriculturii şi creşterea rezervelor de hrană au determinat tot mai mulţi oameni să trăiască în comunităţi din ce în ce mai mari, în sate şi oraşe. Problema acestor aglomerări de oameni era lipsa apei de băut. Orice astfel de comunitate, chiar dacă avea o sursă de apă la îndemână, ajungea destul de repede să o contamineze cu propriile gunoaie. Această problemă nu şi-a găsit o rezolvare decât abia în secolul 19 era noastră. Până atunci, băuturile alcoolice au fost singurul înlocuitor destul de bun pentru a servi nevoile de hidratare ale oamenilor. Astfel, cel puţin în lumea vestică, oamenii au băut mai mult vin şi bere decât apă pentru a-şi ostoi setea.

Pe de altă parte, în Orient, experienţa alcoolului a fost cu totul diferită. Cel puţin în ultimii 2000 de ani, obiceiul de a fierbe apa pentru ceaiuri a generat o sursă constantă de apă potabilă. În plus, şi genetica a jucat un rol important în a determina asiaticii să evite alcoolul: aproximativ jumătate din populaţia Asiei nu are enzima necesară metabolizării alcoolului iar acest lucru transformă experienţa băutului de alcool în ceva foarte neplăcut. Va urma

Sursa: Bert L. Vallee, senior professor at M.I.T.

Sursa foto

No related posts.

Tags: 10.000 îen, alcoo etilic, amidon, Armenia, bere, bere făcută din grâu şi orz, cereale, Epoca de Piatra, hidrogenaza alcoolului, istoria alcoolului, istoria bauturilor alcoolice, lipsa apei de băut, metabolizarea alcoolului, vin